Advertisement

Ioana Ginghina rupe tacerea despre divort

Ioana Ginghina rupe tacerea despre divort

La jumătate de an după ce Ioana Ginghină și Alexandru Papadopol s-au separat și la o săptămână de la pronunțarea divorțului, actrița a făcut pentru VIVA! o serie de mărturisiri în premieră. Ioana și-a deschis sufletul, împărtășind experiența traumatizantă a divorțului său, după 12 ani de mariaj.

La 41 de ani, Ioana Ginghină a luat viața de la capăt, după ce a divorțat de Alexandru Papadopol, după un mariaj de 12 ani, cei doi având și o fetiță aproape adolescentă, Ruxandra. Într-o mărturisire cum rar ne-a fost dat să vedem, actrița a descris în detaliu perioada traumatizantă dinaintea separării și eforturile zadarnice de a salva căsnicia.

Privind în urmă, crezi că ai fi putut face ceva mai bine sau diferit în acești 12 ani de căsătorie?

Da, cred că știu unde s-a produs fisura. Este însă doar o presupunere a mea. Atunci când devii mamă, pe primul loc este copilul și apoi restul. Însă cred că omul de lângă tine ar trebui să înțeleagă asta. Poate că trebuia mai multă comunicare… Nu știu!

Ai simțit, vreodată, că joci un rol, în propria viață, și că nu mai poți fi tu însăți?

Da, din păcate de prea multe ori și mai ales în acest ultim an din viața mea. Ca să salvez aparențele și căsnicia, am jucat foarte mult teatru. Nimeni nu a simțit nimic, doar mama. Aici este de fapt problema, că am jucat atâta, încât nu mai știam care este adevărul.

Ai scris pe blogul tău un articol extrem de sugestiv, despre depresie și insomnii. Și chiar ai recunoscut că ai mers la psiholog. Cum ți-ai dat seama că ai nevoie de ajutor specializat? În general, noi, oamenii, trăim în negare atunci când avem o problemă de așa natură…

Da, am ales să scriu despre toate trăirile mele, unele poate trecute de mult, dar despre care vreau să se știe. Vreau ca femeile să știe că e normal să ai aceste emoții, e normal să simți frica, e normal să cazi, atâta timp cât vrei să te ridici. Da, nu eram bine! Nu mai mâncam, nu mai dormeam, nu mai conta cine sunt. Voiam cu disperare să găsesc o soluție ca să rezolv problema. Aveam cumva senzația că la mine este cheia și că pot să o rezolv și pe asta. Atunci au intervenit depresia, insomniile și atacurile de panică. Apogeul a fost când m-am trezit atât de singură de ziua mea. Cu niște bani în mână să-mi iau un cadou și atât, nicio îmbrățișare, nicio atenție, nimic. Am simțit atunci ca un gol imens, ca și cum aș cădea într-o prăpastie. Și marea problemă era că nu mă mai interesa să mă salvez. Atunci însă, s-a trezit mama din mine, căci ăsta a fost colacul meu de salvare. Am zis că trebuie să fiu puternică pentru Ruxandra. Trebuie să mă ridic, să mă scutur și să merg mai departe! Așa că mi-am făcut cadou de ziua mea o programare la psiholog.

sursa: viva.ro